Mesaj

Te iubesc, si.. ti-o spun pentru ca simt. Inca mai simt. Si sti ? Chiar nu ma mai intereseaza daca ma mai iubesti, daca chiar m-ai iubit, ai tinut la mine, sau doar erai obisnuit ca eram acolo. Sunt perfect constienta ca nu o sa ne mai impacam, acum nu ar mai avea rost, dragoste cu sila nu se poate, asa cum eu nu te pot obliga sa stai cu mine, doar pentru ca eu te iubesc.

Daca doare ? Uff.. In ce hal, dar o sa treaca intr-un final. Totul e trecator. Vreau insa sa ramanem prienteni, nu amici. Prieteni, desi poate acum e prea recent pentru asta, dar vreau sa vorbim. Vreau sa ma obisnuiesc cu gandul ca vei fi doar Andrei, vreau sa imi spui ce mai faci si ce probleme ai. Poate in relatia de "buni prieteni" vei avea mai multa incredere in mine. 

Te iubesc mult. Ai grija de tine, si mai da un semn de viata din cand in cand, sa ma mai linistesc si eu.

Adio.

Despre dragoste

Putem numara stele de pe cer, din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa, de cele mai multe ori, uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… 

Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simtim, ne simte. Ceea ce nu ne lipseste, ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem, incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul, este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem, face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem, va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica, ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Octavian Paller

Iar..

... ma intorc, dispar, incerc sa iti arat ce simt, dar... ma distrugi.
Imi distrugi sufletul si apoi ma iubesti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Doare.. cand vad ca esti mai schimbator ca o rafala de vant, dar nu pot sa plec. Si daca plec, ma intorc, tot la tine, tot in bratele tale, tot pe tine te vreau.


Am disparut ca sa-mi clarific sentimentele, am sters postari, am vrut sa uit totul, insa am ajuns sa imi doresc sa nu se schimbe nimic.

... Maine vom vorbi. Sa speram ca va fi mai bine. Nu mai suport lacrimile. Nici nu mai am.

Eu inca te iubesc...